Black Canyon
Fiecare traseu pe care l-am catarat a avut ceva aparte, ceva unic, dar nu reusesc sa imi amintesc o experienta mai epica decat cea pe care am avut-o in Black Canyon.
 Discutand cu Marc Hirt,  despre proiectul nostru , el fiind unul dintre veteranii alpinismului American, am stiut inca de la inceput ca orice traseu in  the Black Canyon e mai degraba o expditie decat un simpla ascensiune. Accesul e  in sine o aventura, iar o data ajunsi la baza canionului singura  varianta de a iesi e doar catarand.Vremea se poate schimba in orice moment fara sa poti anticipa o retragere iar frigidere mari de roca se desprinda zilnic .Datorita surplombelor  si tavanelor din perete, odata intrat in traseu, singura retragere e pe sus.2bc012474525ed09f24693a5e684f261.jpg
 Aici se regaseste al 2-lea cel mai mare  perete din America de Nord (dupa El Cap), cu peste 780m verticali – Painted Wall e un gigant cu o istorie impresionanta. Majoritatea traseelor depasesc 20lc si abordarea cea mai clasica e de tip Big Wall-Multi day ascent.  Doar 6 lini au fost deschise in acest perete, una dintre cele mai putin frecventate  trasee fiind Journey through Mirkwood 7b/A2 , 780m, o linie frumoasa care parcurge integral peretele pornind din partea cea mai inferioara, intrand in tavanele Mordor si apoi  continuand pana in varf. Cand am vazut prima data peretele am stiut ce ne dorim. In echipa cu Tom Shisenfell si Mike Bowyer ne-am propus o ascesiune de 3 zile in Joureny through Mirkwood.  Am pornit de dimineata pe SOB Gully( Son of a Bitch – Un culoar ingust, friabil si abrupt) iar dupa 4 ore de coborare am ajuns la baza canionului, din acest punct am mai facut inca 4 ore pana la baza peretelui. Odata intrat in canion totul e explorare si orientare, nu exista poteca sau alte semne. In jurul unui torent de gr5,  terenul e dificil de ambele parti si te misti foarte incet. Ne-am dat seama rapid ca suntem singura echipa din intregul canion, neexistand nici o urma ca ar mai fi fost cineva de curand.GOPR0200.jpg
Ajunsi la baza peretelui in jurul orei 15 am hotarat sa fixam primele 2 lungimi si sa transportam haul bag-ul cat mai sus, urmand sa facem primul bivuac la baza pereteui. Am fost surprinsi in scurt timp de o ploaie care a tinut toata ziua, cu toate ca ploaia ne-a murat, am reusit sa fixez impreuna cu Tom primele 2 lungimi si am tras haul bagul sus cu majoritatea echipamentului.
A plouat toata noaptea dar am avut noroc cu sacii nostri de bivi care ne-au tinut uscati. A doua zi vremea s-a schimbat si am  intrat in lungimea 3,  de unde am venit jos cu niste bugati uriase de piatra , din fericire protectile au tinut  neasteptat de bine .Am ajuns pe brana uriasa unde am tras haul bag-ul  si restul echipamentului. Aveam cu noi 25l apa si mancare pentru 3 zile. Urmatoarele lungimi au inceput sa fie mai compacte dar tot mai serioase si fizice. In perete nu exista nimic, ideea unei traseu e doar sugestiva. Am descoperit destul de repede ca guide-book-ul pecare il aveam era inexact si plin de erori. In afara faptului ca cineva a mai fost pe acolo , ne simteam ca la o premiera.
Tom a condus una dintre lungimile mai delicate unde am dat peste o nuca fixata in perete, semn ca eram pe drumul cel bun. In accea zi vremea a fost extrem de calduroasa  si ne-am copt la soare toata ziua. Scopul nostru era sa ajungem la primul bivuac  pe ultima brana inainte de tavane .Desi  ne-am calculat cate 3 litri de apa de persoana/zi ne-am dat seama imediat ca nu va fii sufficient. Am inceput sa rationam apa, urmand ca a doua zi sa cataram in special dimineata si seara pentru a evita caldura si deshidratarea. Am ajuns in lunginea a 6 spre seara , unde am facut al doilea bivuac. Am reusit sa tragem haul bag-ul si sa ne regrupam sus dupa ora 24. Fiind o brana destul de mare am hotarat sa nu instalam portaledge-ul. Ne-am dat seama ca in ziua respectiva consumasem cu 3l apa mai mult decat ne-am propus, iar asta urma sa fie o problema mai tarziu.
Dupa o noapte dormita si nedormita am inceput lungimea 7 la ora 6 dimineata cu un shot de cafea fiecare. Deasupra noastra se aflau cele mai dificile si intimidante lungimi ale traseului.IMG_0902.jpg
photo: Tom Shisenfell 
Datorita greutatii haul bag-ului nu am reusit sa inaintam foarte rapid,  iar consumul de apa era mai mare decat anticipasem initial. Am ajuns in jurul orei 13 in lungimea 10-a unde incepeau surplombele si tavanele din Mordor. Tom  a condus  lungimea ‘’snowflake’’ . Pentru a iesi din Crux exista o singura aripa  spendata si pe jumate desprinsa  de care trebuie sa prinzi negtiv  si sa iesi pe o fata spalata unde te asteapta o fisura ingusta pe care am regrupat in 2 nuci si un cameleot. In regrupare Tom mi-a marturisit ca a fost aproape de a se calugarii pe aceea portiune.
Pentru ca nu era sufficient de tensionata situatia in care ne aflam, a inceput in scurt timp sa ploaie si sa se ude stanca. Deasupra noastra de ridicau tavanele Mordor de peste 4m  iar noi stateam intr-o regrupre din 2 nuci si un friend. Fara sa stam pe ganduri ne-am hotarat sa urcam pe o fata mai mult decat dubioasa, inca 5 m pana la o fisura mai rezonabila unde am reusit sa regrupam din nou si sa tragem haul bag-ul. Traversarea tavanelor a fost cea mai spectaculoasa parte , desi a inceput sa ploaie torrential , energia a fost la cote maxime. Am reusit sa ajungem desupra tavanelor dupa ora 22. Haul bag-ul era inca suspendat in aer sub noi .Mai aveam inca doua lungimi pana la Hilton Hanoy Bivi(conf topo) .Era intuneric bezna iar desi eram foarte obosti , eram constienti ca nu aveam prea multe variante. Nu puteam accepta idea ca voi dormi suspendat in ham in aceea noapte. Am inceput la lumina frontalelor lungimea a 13-a iar dupa un fler aproximativ am reusit sa ajungem impreuna cu Mike la o brana ingusta  si suspendata , aici se afla  bivuac-ul nostru ‘’Hilton Hanoy’’(Nu era chiar asa cum ne asteptam). Am fixat o coarda si am rapelat  inapoi la Tom, care  intre timp atipise. Am tras haul bag-ul iar in jurul orei 2 noaptea am reusit sa ne asiguram  si sa ne punem la ‘’somn’’. Dupa nici  30min a inceput ploaia care a durat aproape  toata noaptea.
Ne-am trezit dimineata cu primele raze de soare copti si murati dupa 3 zile de aventura in perete.
Eram constienti ca apa era pe terminate si ca trebuie sa fortam spre varf. Am parcurs urmatoarele 3 lungimi pana la ora 12, ajungand la mijlocul zilei in lungimea a 16-a . Am tras cu greu haul bag-ul. Era din nou  inca o zi caniculara iar oboseala si deshidratarea isi spuneau cuvantul. Aveam gurile uscate si mai aveam doar 3l de apa si peste 200m deasupra noastra. Intr-o decizie care statea pe buzele fiecaruia dintre noi, am hotarat sa lasam haul bagu-ul in perete si sa fortam light doar cu echipamentul de cararat spre varf. Nu era o decizie usoara si nici sigura, dar era singura optiune avand in vedere apa pe care o mai aveam. Urma sa ne intoarcem dupa echipament in zilele urmatoare.
Eu am condus urmatoarele 2 lungimi, incercand sa le intind cat mai mult.La un moment dat, am prins un frigider , care s-a indepartat usor de la perete, desi m-am blocat, am reusit instinctiv sa ii avertizez pe baieti, inainte de a-l desprinde cu totul. Dupa cateva secunde s-a auzit explozia in rau. Am auzit din regrupare…Uhhhhhh, that was close!IMG_0918.jpg
 Dupa ora 17 peretele a intrat in umbra si am inceput sa ne miscam vizibil  mai repede, desi fizic eram terminati. Incet am inceput sa vedem buza canionului. In lungimea 19, Mike a tras cea mai urata tranta , venind  pana sub regrupare. Personal am inghetat, vazand nuca in care s-a oprit…Mike a pufnit in ras si a continuat mai departe fara multe discutii.
 Tom a condus penultima lungime pana pe creasta secundara .
La ora 21 intr-un efort de echipa superb , am reusit sa iesim din traseu pe buza canionului. Dupa 4 zile in perete , in sfarsit ne-am dat hamurile jos si ne-am strans in brate de bucurie. Ne –a luat ceva timp sa ne obisnuim cu idea ca nu mai avem nevoie de corzi si de asigurari.
Am pornit spre cabana rangerilor pe intuneric si fara apa iar dupa inca o aventura noctura prin desertul din Colorado, am ajuns la zona de camping dimineata. Timp de 5 zile am trait intens Journey through Mirkwood…
Ca si echipament  tehnic am avut un portaledge – BD Artic,  doua haul bag-uri, 2 corzi de 70m si un tag-line, 25m cordelina, 2 seturi de frienduri, 5 seturi de nuci, bolt-nuts-uri, 25 anouri,  20 de expresuri, 6 cuie(nu le-am utilizat) si multa cafeeea!Articol scris de Vlad Capusan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *