dsc06525

Kyajo Ri (6189m) este unul dintre cele mai impresionante vârfuri din Khumbu/Nepal . Deschis oficial in 2002, are doar cateva ascensiunii oficiale, iar cele mai multe pe creasta sud-vestica. Viziunea noastra asupra ascensiunii a fost simpla. Am hotarat sa pornim direct din satul Machermo( 4400m) cu minim de echipament, si sa incercam o ascensiune in stil alpin pe creasta Sud-Estica. Acest traseu a fost urcat in premiera de John Kear si Seth Holby in 2006 fara a avea repetare.

Impreuna cu Zsolt am pornit cu ambitie si cu setea de aventura himalayana.
In 22 oct, dupa o urcare de anduranta am montat micutul nostru cort la 4900m, unde ne-am regrupat si am luat doar echipamentul strict necesar. A doua zi a urmat o traversare pe sub gigantica fața estica. Am reusit sa traversam ghetarul Kyajo Darka si sa ajungem la primul pasaj mai dificil(6a+) pe care l-am catarat cu mari emotii datorita stancii forte friabile. Am ajuns in Col de Darka, unde am mai facut un nou depozit si am inceput ascensiunea, aici am intalnit un granit destul de solid, cea ce ne-a incurajat, avand in vedere ca eram cu rucsacii in spate iar unele asigurari erau doar de moral.

Am hotarat sa facem primul bivuac pe o brana de stanca destul de expusa.
Am avut parte de un apus superb , avand in fata cei mai mari giganti ai planetei. Desi nu eram in cel mai confortabil loc si nici in cel mai calduros, aveam in suflet o fericire extraordinara. Eram binecuvantati sa fim aici.
A doua zi ne-am trezit mai greu dupa o noapte friguroasa in perete dar vremea a tinut cu noi in permanenta,  asa ca am avansat destul de rapid, au urmat inca 200m pana in apropierea turnului final pe o stanca friabila.

Am ajuns la pranz in fata unui perete de peste 100m, stiam ca americani au ocolit creasta pe sud, dar stanca arata mult prea bine, pentru a fi ocolita, asa ca am decis sa o luam matematic, au urmat niste lungimi de 6a+ iar cireasa de pe tort a fost o lungime superba, usor surplombata de 6b condusa de Zsolt.
Am gasit regruparea americanilor, de aici am facut un pendul pentru a ajunge la o brana inferioara. Sub noi aveam un gol de cateva sute de metri iar pentru cateva minute am trait foarte intens. In aceea zi am reusit sa avansam pana la 5900m, unde am facut al doilea bivuac in zapada. Din nou am admirat cum se stingea flacara peste Everest. Aveam in fata noastra niste culori , pe care le-am vazut pentru prima data, culori fara nume.
Desi am prins temperaturi de -20C in aceea seara, am reusit sa adormim pentru cateva ore.
Dupa o cafea fierbinte dimineata, am prins din nou viata si am urcat pana in creasta finala, unde vantul de peste 90km/h, era sa ne-a dea jos de mai multe ori . A fost cea mai dificila zi, chiar daca nu am intampinat dificultati tehnice, a fost o lupta sa ajungem pe varf pe o creasta lunga de peste 800m, unde cu greu am reusit sa facem cateva poze. In aceeasi zi am coborat pana in Machermo,  dupa 16 ore  am savurat o bere Everest si un DalBat consistent.

In final Kiajo Ri a reprezentat o ascensiune superba, dificila si traita la maxim alaturi de Zsolt.

screen-shot-2016-10-26-at-17-03-29

Grad propus ( V, 6b AI3).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *